Piticul Darius

-
2 Comments




Piticul Darius locuia cu mama lui în poiana însorită. Îi avea ca vecini pe prietenii săi: ariciul Piciu şi Mica Pitica.
Îşi dorea foarte mult să fie mare, mare, așa că îşi mânca mereu toată supa din farfurie.
Auzise că Zâna Zorilor poate îndeplini dorințe, aşa că se hotarî să meargă la ea. În timp ce se furişa pe fereastră, se auzi un zgomot.
-Ce faci aici? zise Mica Pitica.
-Plec să o găsesc pe Zâna Zorilor, care se spune că locuieşte la celălalt capăt al lumii. Numai ea mă poate face mare, mare.
-Dacă îți dorești asta atât de mult, voi merge cu tine și te voi ajuta.
Pe când ieșeau din poieniţă, ariciul Piciu le ieşi în cale:
-Unde vă duceți?
-O căutăm pe Zâna Zorilor. Doar ea mă poate ajuta să cresc și eu mare, mare.
-Atunci o să vin și eu cu voi. 
Merseră ce merseră, până ce ajunseră în Tărâmul Uriaşilor. De n-ar fi fost ei atât de mici, nici că s-ar fi putut strecura pe acolo, fără ca cineva să-i observe.
Apoi trecură de podul cel îngust, pe unde nu încăpea decât o făptură măruntă.
Dădură de tunelul cârtiţei înțelepte, care ducea până în celălalt capăt al lumii. 
-Pe aici nu poate să încapă decât cineva micuț, iar căile sunt încurcate. Vă voi conduce eu, se oferi cârtița.
Se strecurară și se târâră cu ușurință prin spațiul îngust.
-Am ajuns, îi anunță cârtița. Rămas bun, vitejilor!
Capătul lumii era un tărâm fermecat, cu cerul în nuanţe de verde, iar iarba albastră, cu flori multicolore ce aminteau de acadele. Unicorni înaripați şi flori vorbitoare le ieșiră în cale. 
-Dragi flori, în mii de culori, știți cumva unde o pot găsi pe Zâna Zorilor?
-Palatul ei e în înaltul cerului, răspunseră toate în cor.
-Cum putem ajunge acolo?
-Vă pot duce eu, se oferi un unicorn.
-Îți mulțumim, măreață creatură, zise piticul.
Zburară călare deasupra norilor.
Darius se înfăţişă Zânei, târându-se în genunchi.
-O preabună Zână, vin în fața ta cu o rugăminte.
-Ridică-te, mărețe Darius!
-Știi cum mă cheamă?
-Eu știu multe. Acum spune-mi, cu ce te pot ajuta?
-Mi-aș dori să fiu mare.
-Ia bine aminte că nu exista cale înapoi. Pe cărarea pe care ați venit nu se poate întoarce decât o fiinţă mică. 
-Atunci îmi doresc doar să ne întoarcem cu bine acasă.
-Pentru înțelepciunea ta, mărețe Darius, multe vei căpăta.
Zâna își flutură bagheta, iar cei trei prieteni se treziră înapoi de unde au plecat, în Poiana însorită.
De atunci înainte, Darius nu s-a mai măsurat, ci s-a bucurat de timpul petrecut alături de cei dragi, jucându-se și ajutându-și mama la toate.


2 comentarii: